luni, 28 ianuarie 2013

Despre noi...

Ora 10:45, Str. Ştefan cel Mare... ocolesc cu dificultate mulţimea pestriţă din acum demodatul centru comercial al oraşului...
     Ciudat..., dar nu-mi amintesc cu ce treabă am venit în centru..La treizeci si unu de ani mi se pare destul de grav sa uiti cu ce treburi ai iesit din casa ... Zambesc si ma gandesc la o vorba de-a  lui M. Badea "Alzheimer-ul grup pe mine fratioare ".

       Va rog sa ma scuzati oameni buni ,pot sa-mi plimb si eu sufletul printre voi ? Azi mi-am promis sa nu mai fiu egoist si sa privesc in jurul meu... Va asigur ca incerc sa va privesc chipurile , dar mai intai ar trebuii sa le  desprind de pe  sevalet  si sa va scap de sub robia caricaturistului....Dar gandul asta ma face sa ma simt desucheat de fericit...
      Uite-te la ei... Parcă nici nu exist... Cum sunt şi oamenii ăştia... Acum am ajuns să nu pot ridica privirea... Mă uit în jos şi calc cu grijă ca nu cumva să lovesc un porumbel cerşetor... zâmbesc în sinea mea. - Da bună asta porumbel cerşetor!... Dar dacă stau bine să mă gândesc, de ce nu "porumbel cerşetor " sunt  toţi coloraţi în aceeaşi nuanţă de gri , căutând pe aleea murdară firimiturile aruncate de... oameni gri... da oameni gri, oameni cu fetele crispate toţi părând preocupaţi de ceva.
    Ridic pentru o clipă privirea şi în faţa mea o domnişoară îmbrăcată cu un taior negru, fusta până deasupra genunchilor iar în picioare... hmm nu ştiu ce sunt alea, zâmbesc din nou în sinea mea şi asta mă face să ridic privirea ceva mai sus şi... rămân parcă hipnotizat de o cascadă aurie ce parcă izvorăşte dintr-o orhidee şi se revărsă în valuri pe spate până la şoldurile ce-mi sporesc parcă starea de hipnoză...

    Îmi revin prea brutal din transă în momentul în care simt că-mi pierd echilibrul fiind cât pe ce să cad pe scările îngheţate ce duc în pasajul de sub stradă. Realizez că mi-am revenit complet atunci când în faţa mea doi cerşetori dintr-o specie mult mai comună, Homo sapiens sapiens, îmi întind mâinile şi bâiguie ceva... dar eu nu îi aud pentru că automat îmi trec prin cap imaginile cu "porumbeii cersetori' şi mă gândesc că măcar lor le-a rămas demnitatea de a cerşi la suprafaţă...

    Urc scările şi ajung iarăşi în mijlocul mulţimii... Uite-te la ei!... Parcă nici nu exist!... Cum sunt şi oamenii ăştia... As fi vrut ca in fiecare zi sa fie ca si la bal mascat unde toata lumea sa poarte masti care sa schiteze fericirea...Dar cine are nevoie de ei? Ce treabă am eu cu ei? Ce... m-ar ajuta vreunul dintre ei dacă aş avea nevoie...

   Imi continui drumul si vad undeva in dreapta scris frumos , ca decupat dintr-o coperta de carte " Pravalia cu Carti " . Poate ca nu am iesit degeaba din casa , asa ca intru in pravalie. Chiar la intrare este ea , fata cu parul in cascada aurie . Simt ca intru iar in transa , chiar cand imi spuneam ca trebuie sa rezist...
 - Buna ziua , va pot ajuta cu ceva ?
 - Aaaa , da sti m-am trezit pe strada vorbind cu mine despre oameni ce imi recomandati ?
 Zambind intr-un fel pe care doar doar  Leonardo da Vinci l-ar putea descrie imi spune :
 - Un psihiatru sau la sectiunea Ezoterism sigur veti gasi ceva...

va urma..

Dan H.

luni, 15 octombrie 2012

Oare ce-a fost in capul lui Dumnezeu cand a creat femeia ?

 Toata lumea ştie ca Dumnezeu,  rămas fără material , a plamadit femeia din coasta barbatului ...dar... nu a fost suficient pentru ca barbatul nu era  perfect .Asa ca , după o scurta meditaţie s-a lăsat inspirat de celelalte creaţii ale Sale :
          A pus taina universului în ochii ei facandu-i lacrimile picături de stele,a luat mangaierea tainică a apusului si graţia răsăritului si le îngrămădi pe buze , delicatetea florilor ,freamătul frunzelor  si suavele curbe ale valurilor.....

Astept continuarea de la voi...

Dan H.

luni, 13 august 2012

Da-mi Doamne forta si curajul de a-mi contempla poporul si tara...


   De cand ma stiu am vrut sa traiesc in spiritul valorilor ce spijina viata si pana acum nu am incercat sa dovedesc nimic, nici nationalismul si nici dragostea mea pentru aceasta tara .Acum dupa o discutie avuta cu un prieten m-am hotarat sa scriu ce simt si ce cred eu despre aceasta tara si ... oamenii pe care eu nu-i pot judeca , niciodata  nu am putut sa judec viata celorlalti pentru ca nu sunt atat de intelept si pentru ca fiecare isi cunoaste cel mai bine propria suferinta si renuntare.

    In primul rand as vrea sa cred ca suntem 16-17 milioane(pana acum nimeni nu stie exact) de clone nascute din aceeasi tarana purtand zilnic acelasi razboi de mentinere a propriei identitati. Si, totusi , cati dintre voi v-ati intrebat : cine suntem noi ? cine sunt romanii ? cine este omul de langa tine , vecinul , vanzatorul de la taraba din piata sau cei care tin in maini destinele noastre ?

     Eu unul cred ca romanul nu este doar produsul si componenta a acestor meleaguri dar si  produsul istoriei sociale si al culturii ,iar viata romanilor este condusa in egala masura de caracterul fiecarui om si destin , iar Romania este scena pe care se joaca  o ciudata comedie , scenariul fiind scris de fiecare roman cu un amestec de bucurie si tristete , curaj si lasitate , bunatate si rautate .

 Ce-ar fi sa ne regasim increderea in sine ,sa dam dovada de curaj si sa ne asumam intreaga raspundere pentru ceea ce suntem si sa nu mai dam vina pe oamenii politici marunti ca ne-au distrus tara ...Tara nu a fost distrusa fara ajutorul natiunii , politicienii sunt produsul nostru...


 p.s. Dr. House: Ne pasă de familie şi de prieteni dintr-o constrângere evoluţionistă. Şi tot dintr-o constrângere evoluţionistă nu ne pasă de nimeni altcineva. Dacă am ţine la toţi oamenii fără discriminare, nu am mai putea să funcţionăm...

Dan H.

marți, 3 iulie 2012

I have a dream !!!

   Fiecare visam in felul nostru , visele sunt manifestari ascunse ale sufletului nostru ,  daca vorbesti despre visele tale pentru ceilalti esti doar un visator , sfideaza realitatea  indeplineste-ti visele si vei fii doar un....?

Dan H.

vineri, 23 martie 2012

Despre adevar..


Ce este adevarul daca Inceputul incepe prin minciuni ...

Suntem nascuti din aceeasi tarana si traim invaluti de minciuna adevarul ramanand un mister ce asteapta sa fie descoperit...suntem invatati sa spunem ca ne place adevarul dar iubim minciuna ...Suntem studiul continuu al disectiei pe propriul creier sub protectia unui adevar iluzoriu..

Traim in minciuna pentru ca suntem prea ocupati sa cautam adevarul ...

Dan H.

joi, 1 septembrie 2011

Viata un card de credit ?

Toata viata platim pentru iluzii , placere si vise , deci viata e o curva de lux.

Poate cineva sa-mi spuna cati dintre noi au incercat sa-si traiasca viata pe care si-au imaginat-o fara nici un cost ?Cati dintre voi ati visat suficient de maret incat incat sa-ti pierzi visul in goana dupa el ?
Cine spune ca visele nu costa nimic se inseala amarnic , visele neamplinte duc la faliment .
Poate cineva sa spuna ca visam prea mult si simtim prea putin ?

http://www.trilulilu.ro/NoMorePitzi/319e60065cea6e

Dan H.

duminică, 14 august 2011

Lumea mea nu este si a lor...




Priviti adanc în propria voastra fiinta si apoi veti întelege totul mai bine.(Albert Einstein)

Totul ar trebui sa fie cat mai simplu cu putinta ....Stai nemiscat , ramai asezat la birou si ateapta . Nici macar nu astepta ,inchide ochii apoi incearca sa vezi lumea cu ochii tai si o sa-ti dai seama ca nu este lumea pe care tu credeai ca o cunosti atat de bine...

Daca nu se intampla nimic , stai linistit nu te speria incearca sa-ti pui intrebari , apoi cauta-le raspunsul si vei vedea cum lumea ti se ofera in adevarata lumina...

Asculta , asculta glasul gandurilor tale , uita-te adanc in sufletul tau si daca nu-ti place ce vezi mai uita-te o data si inca o data pana te vei vedea tu pe tine si nu cum ai fost obisnuit pana acum sa te vezi prin ochii altora.


Dan H.